June 5, 2014 admin 2Comment

De putina vreme sediul firmei s-a mutat  in Pipera. Asa am intrat in randul oamenilor de uzina, cum imi place mie sa spun.

Cand mergeam la tara in vacanta (pe vremea cand existau uzine functionale), exista o ora la care suna goarna si ieseau toti oamenii din uzina…li se termina programul. Asa vedeai o mare de oameni, setati parca dupa un anume tipar, ┬áiesind din curtea uzinei si indreptandu-se spre tren, casa, carciuma … dupa caz. Numarul lor ma fascina de fiecare data. In mintea mea faceam legatura cu cirezile de vite manate spre staul.

Acum parca retraiesc aceleasi sentimente de fiecare data cand plec sau vin cu metroul la Pipera. Parca aceleasi tipare, aceasi oameni, putin mai tineri, par mai isteti, cu acelasi pachet in punga (inainte era o sacosa textila sau o geanta), si de multe ori cu o cartela de gat.

Va provoc sa gasim cateva diferente:

Eu as mentiona cateva lucruri : distribuirea spatiului de lucru nu se mai face pe latime , ci pe inaltime.

 

pipera uzina resita

 

Angajatii nu prea mai vin cu rata sau cu trenul ci…cu metroul

sursa:calatorii.myfreeforum.ro
sursa:calatorii.myfreeforum.ro

metrou_10_8e3713e52a

 

 

Cartela s-a schimbat dar totusi rationamentul este acelasi

cartela paine din comunism

sursa openvision.ro

 

Va intreb, ce s-a schimbat de atunci si pana acum? S-a schimbat ceva?

2 thoughts on “Valul de la Pipera

  1. noi ..care ne credem mai buni si mai inteligenti ne-am schimbat; telefonul de serviciu si sclavismul dus la extrema, programul de lucru, stabilitatea locului de munca; unghiile femeilor, mainile muncite s-au transformat in creier obosite; stresul care-l duci acasa…muuulte

    1. telefonul de serviciu…cred ca nici nu exista, cand se termina programul, gata…acum poate mai muncesti inca n ore doar vorbind la telefon, multumesc pentru comentariu, asteptam si alte pareri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *