November 18, 2014 admin 0Comment

In seara asta vreau sa va spun o poveste:

Era odata ca niciodata un baietel si il chema Corcodel. Corcodel avea cativa anisori,undeva intre 4 si 5 ani. Pe el il invatase parintii lui multe. Ca trebuie sa  fie cuminte, sa se poarte frumos cu colegii la gradinita si ca trebuie sa manance tot din farfurie. Prin urmare Corcodel era un baietel rotunjor , caruia nu-i placea sa se certe si care impartea totul cu ceilalti. El nu avea voie sa se joace prea mult la calculator si nici sa se uite la televizor.  Ai lui parinti, spuneau deasemenea, ca este prea mic ca sa aiba telefon asa ca el se juca mai mult p-afara insotit de bunica care, nu avea intodeauna rabdare sa se joace cu el si cand avea se jucau jocuri de mult uitate de generatia noua.

Anii au trecut si a inceput scoala. La scoala deja era si mai rotunjor (caci Corcodel era un copil cuminte si manca tot), fara telefon, si totusi cu o imaginatie pamanteana bine dezvoltata.  Colegii lui vorbeau tot timpul o limba pe care el nu prea o intelegea (Youtube, firewall,wall pe facebook, aplicatii pentru iphone si android…) Putine cuvinte intelegea si in multe pauze nu prea reusea sa interactioneze cu colegii. Cei care pareau sa nu vorbeasca aceasta limba straina, aveau tablete sau telefoane pe care le butonau continuu in pauze. Asa ca era usor izolat si uneori chiar trist.

Ambitonat de faptul ca nu reusea sa se integreze printre copii si-a dorit sa invete aceasta limba straina si a reusit, acum este la liceu, nu stie daca o sa ia bac-ul dar oricum nu-i trebuie in viziunea lui.

Corcodel este slabut, fericit si frumusel dar nu-i tocmai istetel, limba noua  a invatat-o dar romana a uitat-o….Scrie greu si fara noima, si cu cratime unde nu-i cazul. Vina este poate a lui, a parintilor sau a cui?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *