March 24, 2017 admin 2Comment

Ma tot intreb: De ce in momentul in care povestesc unei viitoare mamici, cum este acest nou statut, ma apuc sa-i povestesc numai lucruri inspaimantatoare?

baby-1860171_1280

Iar daca prima fraza nu te-a convins uite mai jos cateva exemple:

– eu am fost zombi in primele luni din cauza nesomnului

– mie imi venea sa bat pe toata lumea, asa fara motiv

– schimbam 8 – 10 scutece pe zi iar sotul nu ma ajuta

– ma dureau sanii de la alaptat

– plangea copilul tot timpul   … si as putea sa continui asa inca cel putin o jumatate de ora.

baby-443393_1280

O femeie gravida (care urmeaza sa devina prima oara mama) ar trebui sa asculte (doar in cazul in care vrea asta) despre cat de minunata este calatoria asta nebuna.

Caci da, pentru mine sa devin mama a fost ca si cand am pornit intr-o drumetie fascinanta si asta trebuie sa afle o viitoare mamica. In drumetia asta am vazut cele mai fascinante peisaje (copilul meu zambind, mergand, gangurind, mancand etc. ) cu multe zone usor de parcurs dar si cu poteci inguste de pe marginea carora intrevezi prapastia.

toddler-1969825_1280

O drumetie a carei destinatie nu o cunosteam, dar de pe al carui drum nu m-am putut intoarce (adica nu puteam  sa zic dupa 2 ani, eu nu mai vreau copilul il dau retur :)), puteam sa merg doar inainte (si asta am facut, nu m-am uitat niciodata inapoi), nu stiam cum o sa fie vremea, nu stiam ce urmeaza dar totul a fost surprinzator, nou si de cel mai multe ori magic.

Sunt sentimente si emotii pe care nici macar nu ai cu ce sa le compari sunt unice, intense si atat de diferite de tot ce am experimentat pana atunci (reversul medaliei este ca  sunt la fel de unice si intense si atunci cand vremea e rea dar nu despre asta vorbim acum).

Probabil ca faptul ca nu am cum sa explic asemenea trairi m-a facut sa povestesc lucrurile mai putin incurajatoare dar usor de explicat.

M-am intrebat uneori de ce am pornit la drum dar imediat un nou peisaj incredibil si o poteca mai usoara a aparut. Un cantec nou s-a ivit, cantat de un glas unic acela care spune “mama!” si asta mi-a dat si imi da toata energia din lume chiar si atunci cand simt ca sunt sfarsita. Doua silabe atat, si acest “redbull” in cuvinte te activeaza instant.

Si mintea imi este tot timpul activata, de multe ori este ca intr-un joc de logica pe care trebuie sa-l termin, caci uimirea celui mic cand o sa-si primeasca raspunsul la intrebarea lui “De ce trebuie sa dormim cand e noapte?” imi da satisfactia celui mai creativ om de pe pamant. Constant am parte de cele mai creative intrebari iar eu am sarcina sa gasesc cele mai bune raspunsuri.

Drumul este abia la inceput si pentru mine, dar pana acum a fost o drumetie, o mica parte probabil din cucerirea Everestului sau poate doar un drum frumos si plin de nou.

Noul probabil ca este cel care ne-a speriat sau poate le sperie pe viitoarele mamici, dar oare cui ii  place sa traiasca intr-o monotonie neprovocatoare.

Astept cu nerabdare restul drumului si ma gandesc cu teama la momentul cand o sa se termine sau poate doar o sa devina lipsit de nou si inprevizibil sau…probabil ca nu o se termine niciodata caci mama e mama indiferent de varsta copilului.

Asa ca viitoare mamici bucurati-va, urmeaza sa aveti parte de cea mai deosebita calatorie. Pe cai voinicii mei!

horse-2104179_640

 

 

 

 

2 thoughts on “Ce trebuie sa-i spui unei viitoare mame?

  1. Sincer, eu nu sunt de acord sa povestesti numai despre cat de pufos e copilul, cat de frumos va mirosi a flori de mar kk lui, cat de minunat va fi sa alaptezi.
    Eu prefer realismul – da, e minunat sa alaptezi, dar la inceput e posibil sa doara ca dracu. Spre exemplu.
    Ca persoana, cazul meu, repet, prefer sa cunosc, pe cat posibil, mai multe unghiuri ale unei situatii.

  2. Am fost la un moment dat la un curs Prietenele viitoarelor mame… 🙂 Cum reușesc eu să fiu alături de o femeie gravidă, indiferent de ce am trăit eu. Din start trebuie să înveți femeia gravidă că nu tre să compare ce trăiește ea cu ce au trăit altele, așa cum nu va trebui să-și compare copilul cu cel din altă familie… 🙂
    Eu le-am invidiat pe prietenele mele – una punea tapet în luna a 9-a, alta avea gemeni și colinda prin țări străine… Eu nu am avut voie să mă ridic din pat, amenințare de avort…
    Când vorbeam cu femeile gravide apelam la partea entuziasmantă a vieții de mamă, sărind peste aspectele negative. Nu de alta, dar eu la ceva vreme nu mi-am mai adus aminte de nimic dificil – nici de sarcina cu grețuri până în luna a 8-a, nici de nașterea cumplită… Așa că de ce să le descurajez când la ele poate fi altfel?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *