May 17, 2018 admin 1Comment

Gasim frecvent informatii pe net, pe bloguri, pe facebook despre tot ce insemna sa ai un copil, cum sa-l cresti, ce sa-i dai sa manance,, cum sa fii calm si zen constant cand copilul se da cu fundul de podea si face ca Tazmania.

Cursuri iar gasesti cu nemiluita, in curand probabil o sa fie si o facultate pe care trebuie sa o urmeze orice parinte care-si doreste un copil sanatos, frumos, destept si fericit. Deci cum ar fi, daca nu urmezi toate aceste cursuri, seminarii, si informatii din gazetele parintilor conectati la trendurile parintesti, inseamna ca esti un parinte vinovat de orice neputinta sau neajuns al copilului tau. Ce sa mai, TU esti vinovatul.

Chiar daca in jurul nostru sunt oameni care au influenta si declara unele ineptii mai mari decat ei. Oare de ce nu exista o politie a internetului ca sa-ti dea frate amenda si sa te faca sa declari public ca esti prost, daca tu declari ca o floare ca nu exista rujeola. 

Influentam orice om din jurul nostru fie ca vrem sau nu, dar cand esti si un soi de persoana publica s-ar putea sa te creada mai multi oameni – parinti ai caror copii vor avea de platit (poate chiar cu viata) pentru ca ti-ai dorit tu sa faci un articol viral.

Dar hai sa nu ne distantam foarte tare de la subiect sa revenim la vina ta ca si parinte. Ca orice ai face pe lumea asta cu siguranta nu stii toate metodele de parenting existente, functionale sau nu, oficiale sau inventate, testate pe termen lung sau nu. Deci esti VIONOVAT!

Nu mai vorbeste nimeni despre naturaletea de a creste un copil si de cum trebuie sa-l intelegi, certi, iubesti, divinizezi, sa te temi pentru el dar cu toate astea sa-i dai un “sut in fund” spre viata. Suntem atatia oameni complet diferiti cu copii la randul lor diferiti, daca ar trebui sa incerc fiecare metoda de parenting cu toate miile de tactici probabil ca ar ajunge copilul sa aiba 18 ani si eu as fi la categoria ” Cum sa-l convingi sa faca la olita”.

Pe de alta parte daca eu imi inhib toate reactiile mele neadecvate fata de el ca sa nu-i stric aura, nu o sa ajung eu sa fiu o mama depresiva care nu o sa mai stie nici cum sa manance ea, barem cu sa aplice teoria x pentru cresterea stimei de sine iar el un om care o sa se sperie si o sa planga la fiecare ton ridicat? Nu stiu…intreb si eu pentru un prieten.

Haideti ma mamicilor sa fim serioase, sa ne mentinem un echilibru, sa nu ne mai simtim vinovate ca al nostru glob de cristal nu o sa fie echilibrat emotional si nu o sa fie cel care i-a facut pe oameni sa-l considere pe Einstein un incepator.

Regula e simpla: oamenii fac copii pe care si cresc iar pentru asta n-ai nevoie de scoala ci de iubire 

Cu o imbratisare, un pupic si o dojeana plus ceva timp in care sa luam o pauza si sa dam in mintea copiilor (si asta pentru ca ne place si ne face sa ne simtim si noi bine) cresti un copil care o sa fie atat cat esti tu de echilibrata.

Ce sens are sa te joci cu el, sa mimezi bucuria si tu sa te gandesti la cat de bine ar fi sa fii in pat acum?

Eu am decis ca nu-s pentru mine metodele de parenting. Cand mi se pare mie ceva ciudat (din punct de vedere evolutie psiho-somatica- nu stiu ce insemna asta, dar parea sa se potriveasca in contextul asta :)) incerc sa vad daca au mai trecut si altii prin situatia mea. Pentru asta mai citesc diverse bloguri si daca gasesc ceva similar in alta parte atunci insemna ca nu-i cazul sa ma panichez: nu-s eu de vina, ci anii ce trec si fac copilul sa cresca. 

A si inca una de final: Ele oare ce metoda de parenting folosesc?

One thought on “Parenting-ul – chiar avem nevoie de asa ceva?

  1. aaa.. cum, nu stii?’ele.tin un curs de parentig acreditat, e gratis si e -n salbaticie….asa ca noi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *